Am cautat prin mine intr-o nu stiu care zi si te-am gasit
pe tine.
Atarnai de inima mea si te tineai ca de-un fir de ata.
La inceput erai mic si sfios, atat de mic incat abia te-am
putut observa,
Dar asta nu te-a speriat,ba chiar ti-a dat elan sa lupti,
Sa lupti pentru o bucatica din mine, pentru ceea ce nu esti
,pentru ceea ce vrei sa fii
Ti-a trebuit un miligram de cuvinte ca sa-mi poti oferi
inapoi un million de vorbe.
Ai cantarit fiecare
silaba virtuala legandu-mi-le ca pe-un lasou in jurul sufletului
Si-ai tras atat de tare de el incat ai reusit a face o
crapatura, macar de si-ar face loc o particula de la lumina..
Dar haide, paseste langa mine,
Vino sa vezi cum stomacul mi-e invadat de dinozauri
ierbivori infometati de fluturi interbelici
ce si-au facut loc de la primul razboi a carui victorie o posed.
De ce ti-e frica? De ce taci?
Nu multumesc,n-am nevoie de raspunsuri, mi-ar fi de ajuns un
singur TU langa care sa se ascunda o singura EU.
Haide, vino, vino si coase-mi cu degetele tale rana facuta
,dar asigura-te ca nu vei lasa a zbura niciun gargui din pantecele mele,chiar
daca ma inspaimanta gandul de a fi posedata de fiinte draconice,chiar daca voi
pierde cel de-al doilea razboi pentru ca vreau sa-mi invingi propriul eu,sa
devii molecula din mine.
Cum ai crescut asa de repede, cand ai prins radacini cand
abia te agatai de ea?
Cum de ai topit ghetarii si ai ars stelele?
Ne palpam in intuneric.
Unde esti tu,
Unde eu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu