Our souls are changed, but the waves remain the same

Lui ii place la mare ca e curat tot timpul.Ea,ea isi spala sufletul de noroi cu fiecare val ce i se izbeste de piele.

El s-ar preface in valu' ce-o alina,I-ar alerga prin vene ca intr-un labirint.I-ar sopti la ureche asa cum raceala vantului ii bate ei  la ureche atunci  cand oamenii il agita..

Si tot cu vise,cu el in minte, ea simte si se fereste ca de-o furtuna ce risipeste nisipul.

Murdar de atatea cazaturi din zbor, cu sforile rupte, alearga la mare sa-l curete.

Cu sufletu-mbacsit de atatea sunete cauta marea sa o spele.

Poate ''doi'', poate un sarut, o imbratisare,poate o noapte peste mare.

Sub o luna ce le e martora ,arde toata noaptea in bratele lui urmarindu'i venele proeminente ca sforile de zmeu.Tremura.Cu nisipul fin prins de spatele lor,cu lumina lunii ce da soare in ochii ei,cerul -totuna cu marea , se invelesc cu el.

Cu ultima soapta ce-i rasuna in ureche ca un cantec cu un vers pus pe repeat,se ascunde in bratele lui de teama ca zorii sa nu-i  gaseasca vreodata.

Un satelit de ''doi'' vor fi...a, si..MAREA.