De-as fi stiut ca viata asta-i doar un gol neumplut, c-am
irosit atata aer sa te fi vazut, ca nimeni nu te mai iubeste cum ai fi crezut,
ca n-as da niciun ceas n-apoi pe care-l am pierdut…
Asteptand si tremurand plapand falange lungi pe chitari
prelungi pe tine acela ce n-ai fost sa fii decat al ei si al cerului, acelei
fiinte fara nume cu ochii goi si corpu-i plin de forme modelate-n plastiline ce
n-au stiut sa te mai scoata din delir.
Iar tac si ma prefac intr un ceas stricat cu limbile ce-au
mers tot timpul inapoi prin timpurile vechi
uitate de nevoi si orele ce-au mai uitat sa treaca de zidurile patate cu noroi,
in timp ce tu,strain apropiat de valurile fara de uscat, in prima zi ma
netezesti iar restul mi le zapacesti cu vorbe-n vant, cu buze reci si-idei inmormantate
intr-un beci,
dar anii se aduna iar vreme trece, vreme vine din cand in
cand uitandu-ne la luna si totul se transforma intr-o bruma cu frunze violate
pe-un covor de huma. Si stau si-astept gandindu-ma departe infasurata in pixeli
ce nu sunt intr-o carte si adorm gandindu-ma aproape langa fantoma ta ce vrea
sa ne desparta.
De-as fi stiut, de-as fi stiut de toate cele care le-am vazut, de toate
cele ce vor da sa vie si mai ales de cele ce au fost sa fie, de ceruruile
spintecate cu sulite insangerate, de inimile spulberate cu vise intunecate.De-as
fi stiut de toate ce nu mi-au placut as fi ramas la fel ca la inceput, caci
viata nu se schimba dupa tine si ea te va schimba pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu