De-a v-aţi ascunselea

Era marti spre miercuri, traiam cu senzatia ca trebuie sa scriu,sa scriu ce?

Poate sa ma dezbrac de sentimente,sa-mi rup cuvintele din maxilar ca apoi sa–mi cos buzele intr-o pecetluire a enigmelor sacadate de mirosul portocalelor si vin fiert, inecat in scortisoara,sa-mi valorific talentul stacnat de boala asta care tocmai au aniversat-o toti prostii(14th.feb).Bine ca am scapat de ea, imi maltrata inima si-mi inlantuia orice forma de compozitie, ma transforma in ceva ce eu nu pot sa fiu sau poate ca gresesc, ceva ce nu  vreau sa devin,deocamdata. Si e bine, e bine cand nu e cu tine si e doar cu mine.Ne intelegem admirabil, eu cu ea si ea cu mine, ne chinuim si ne iubim reciproc, fiecare in felul ei se destainuie in propria forma de supravietuire,ea in mine, eu in ea…

Ne stim de atata timp,dar ne cunoastem atat de putin,atat  de putin si totusi atat de profund.Imi place sa-I simt ritmul cardiac in crescendo,sa-mi tulbure visele cu Feti-Frumosi si Ilene-Cosinzene, greu de atins, dar usor de reprodus,sa-mi traseze cu ale Ei batai neregulate traiectoriile reveriilor mele amplasate pe culmile Everestului.
Mi-e bine cand mi-e rau.Cand imi provoci contractii ventriculare premature(desi eu nu-ti provoc tie) adanc de constrans in intersectia contactelor vizuale indescifrabile,din pacate,pe care mi le interceptezi ori de cate ori ai ocazia, pe care mi le interpretez de o vreme incoace.

Si asa, revenind mereu la vechile obiceiuri,ma redresez,prind  gustul dramatizarii,fac pe victima,si-mi traiesc propriile drame alaturi de buna mea prietena, Inima.Ne miscam pe ritmuri uniforme si purcedem simultan intr-o noua era.Ne delectam si ne-amagim cu vise,ma prind in mecanismul acestui templu sacru si-mi las gandurile sa curga,omogenizand portretizari mintale.Nu exista discrepante,doar opinii diferite incheiate in conflicte interioare nonverbale si atenuate de versuri in surdina.

Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine,cand scriu despre tine caci fluturii mei zboara prin vene,si nu prin stomac.

Hello? Hello?

C-can you hear me?

Nu mă lăsa aşa...

Am cautat prin mine intr-o nu stiu care zi si te-am gasit pe tine.

Atarnai de inima mea si te tineai ca de-un fir de ata.

La inceput erai mic si sfios, atat de mic incat abia te-am putut observa,

Dar asta nu te-a speriat,ba chiar ti-a dat elan sa lupti,

Sa lupti pentru o bucatica din mine, pentru ceea ce nu esti ,pentru ceea ce vrei sa fii

Ti-a trebuit un miligram de cuvinte ca sa-mi poti oferi inapoi un million de vorbe.

Ai  cantarit fiecare silaba virtuala legandu-mi-le ca pe-un lasou in jurul sufletului

Si-ai tras atat de tare de el incat ai reusit a face o crapatura, macar de si-ar face loc o particula de la lumina..

Dar haide, paseste langa mine,

Vino sa vezi cum stomacul mi-e invadat de dinozauri ierbivori infometati de  fluturi interbelici ce si-au facut loc de la primul razboi a carui victorie o posed.

De ce ti-e frica? De ce taci?

Nu multumesc,n-am nevoie de raspunsuri, mi-ar fi de ajuns un singur TU langa care sa se ascunda o singura EU.

Haide, vino, vino si coase-mi cu degetele tale rana facuta ,dar asigura-te ca nu vei lasa a zbura niciun gargui din pantecele mele,chiar daca ma inspaimanta gandul de a fi posedata de fiinte draconice,chiar daca voi pierde cel de-al doilea razboi pentru ca vreau sa-mi invingi propriul eu,sa devii molecula din mine.

Cum ai crescut asa de repede, cand ai prins radacini cand abia te agatai de ea?

Cum de ai topit ghetarii si ai ars stelele?

Ne palpam in intuneric.

Unde esti tu,

Unde eu?

EL, Ea si restul lumii part. III

Trecura zile,saptamani,luni iar urmele de fier incins lasate pe inima lui Iris aproape ca nu se mai vedeau.Se vindecau,se vindecau incet,dar sigur in urma lor ramanand cicatricele,un fel de  amprenta lasata ca amintire de fiecare persoana importanta care s-a intersectat pana acum  cu viata Ei.Nu-l mai vazuse de cand isi luase toate hainele de la El,auzise de la niste prieteni comuni ca va pleca impreuna cu un nou “trofeu” undeva prin Franta,petrecandu-si acolo  vacanta de vara impreuna,dar sa nu ne pierdem in astfel de amanunte deloc aflate in sfera interesului Ei emotional.

Fata, in ai carei  ochi poti vedea cum cerul se sparge de valurile lagunei albastre, incerca sa se rupa de trecut,lasandu-si in urma podoaba capilara si inlocuind-o astfel cu o nota de rebeliune la care-i adauga un rosu aprins,indeajuns de aprins pentru o contopire decenta a buzelor Ei pline de carne a caror senzualitate nu-i poti rezista,transformandu-te intr-un canibal atroce.Un look barbatesc,dar atat de feminin pentru un corp atat de plapand,cu oase ce stau sa se franga sub masca de portelan inghetat ale carei trasaturi o  fac ireal de fragila,irevocabil de frumoasa.Preocupata in ultimul timp de facultate, lua toate examenele in schimbul multor nopti albe,cafea amara si stres din belsug.Niciodata nu a stiut ce are de gand cu viata Ei,incotro se-ndreapta si care vor fi planurile de viitor,insa stia ca trebuie sa fie fericita,iar U.N.A.T.C.-ul a fost indeajuns  pentru Ea astfel incat sa spuna Da: “Da,vreau sa te cunosc mai bine,sa devenim prieteni,sa schimbam impresii, cine stie… poate intr-o zi o sa vreau sa ma marit cu tine, sa facem dragoste pe textele  lui Shakespeare in templul marelui zeu,dragul meu Teatru.” obisnuia sa spuna mereu,jucandu-se in fata oglinzii,interpretandu-si dragostea pentru teatru.

Cum majoritatea prietenilor se imprastiasera in diferite colturi ale tarii,Iris se hotari ca este timpul reintorcerii fiicei ratacitoare,back to origins,Mama,I`m coming home sau cum vreti voi s-o spuneti.Asa ca lua primul tren catre provincie si pornii spre ceea ce multi o numesc: acasa.Chiar daca n-ar fi vrut sa recunoasca,gandul de a-i revedea pe-ai ei dupa o jumatate de an ii dadea un strop de elan si entuziasm.Vorbea cu ei rar si nu-i suna aproape deloc,dar nu pentru ca nu ii era dor de ei,ci pentru ca nu mai vroia sa se complice , sa se implice emotional,sa se consume cu treburi de oameni divor-casatoriti.O facuse destul cat locuia cu ei iar asta ii ocupa tot timpul,nu avusese o copilarie ca-n povesti,dar parintii tot parinti vor ramane,ramanand cam singurii care te vor astepta mereu acolo, oricat de mult ti-ar lua sa  realizezi asta.La inceput,cand plecase de langa ei,o contactau zilnic ,dar cu timpul si-au dat seama ca pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese ca practic, nu asta era ceea ce cauta draga lor copila,ramanand totusi constanti in asigurarea traiului material,lucru ce o satisfacea indeajuns pe Iris.

Avea un sentiment ciudat, de reintoarcere pe  acele plaiuri mioritice cu-o armata de ciobani vesnic prezenti,vesnic atenti sa-ti faca cu ochiul,eventual sa fluiere pe tarla,strigand in cel mai elegant mod posibil “donsoara,lu` baiatu` asta ii place de tine.” Totusi,cobori pe peron cu o atitudine pozitiva , ajungand repede la destinatie.Din pacate, atmosfera familiala era cam… familiara si nu atat de roz pe cat ar fi vrut sa fie,insa asta n-o facu sa nu fie primita cu bratele deschise de cei care i-au dat viata.Facura schimb reciproc de zambete false si merse sa se instaleze in fosta Ei camera, actuala fratelui sau care nu prea il interesa de existenta Ei.Se pare ca nu-si gasise momentul potrivit de-a face o surpriza,dar oare va exista vreodata acel moment? Singurul loc care-i aducea aminte de acasa era balconul din camera Ei in care obisnuia sa-si piarda gandurile in nopti semi-caniculare cu arome de tei ale caror brate ii dezmierdau parul balai sub influenta adierilor usoare,insa copilul de atunci nu mai era cel de acum iar odata cu timpul, anii isi facusera loc printre crapaturi,decolorand vopseaua leaganului de pe vremea copilariei.

Noaptea era inca tanara iar monotonia satisfacator de mare incat sa faca o plimbare intr-un parc pe atat de enorm, pe atat de solitar.Atat de solitar incat se gandii ca nu i-ar prinde rau o mica escapada in lacul imprevizbil de curat, oferindu-se lunii si pistruii ei in costumul Evei.Lumina noptii contopita cu silueta ei de Afrodita o faceau sa para rupta dintr-o sculptura de gheata,o sirena cu piele in loc de fildes si picioare in schimbul cozii.Cand gleznele subtiri atinsera firele de iarba,Iris vazu cum din departare se apropie o umbra masculina si cauta sa se imbrace cat mai repede.Pe masura ce se apropia de Ea,isi dadu seama a carei persoana apartine silueta din mijlocul noptii.

Se pare ca parcul nu fusese atat de solitar pe cat crezuse iar  luna nu fusese , nici ea, singurul spectator impietrit de spectacolul ce-l oferise frumusetea acestei fiinte pamantene scaldate in  ape marine.

Era  A. 

"There's a place i used to know...Sometimes i want to go back"

El,Ea si restul lumii part. II

Stia ca merita ceva mai bun,stia de Ea, stia de El, stia de Ei

Stia ca totul se rezuma la atractii de natura sexuala, in mare parte si totusi , in dimineata aceea a vrut sa exista un `dar`,`dar daca as uita sau macar m-as preface ca as uita de tot ce-a fost sau…de tot ce este?`isi spunea mereu.

Vroia sa fie fericita,sa-si caute fericirea alaturi de el,sa-si imbete narile cu mirosul lui,sa reuseasca a intelege mecanica inimii sale astfel incat sa devina una cu a ei,sa se contopeasca intr-un sincron de ritmuri neuniform de uniforme,inuman de umane

O dorinta, un impuls o facu sa traverseze in cateva clipe apartamentul barbatului necunoscut cu care-si petrecuse noaptea trecuta.Nu stia cine e,dar ii placuse atat de mult incat s-a gandit sa se joace putin cu el, lasandu-I mesajul de pe oglinda enigmatic si copilaresc, chiar daca era convinsa de faptul ca nu-l va mai intalnii vreodata,nici macar numele nu era interesata sa i-l afle.Il cunoscuse intr-un pub cu muzica si bere buna in aceeasi noapte,era singur si cersea companie,iar ea s-a gandit sa i-o ofera avand in vedere ca Al Ei cersea dragostea alteia,dar asta-I o alta poveste pe care o voi relata la timpul potrivit.

Cum spuneam ,in varful picioarelor,dansa gratioasa ca o lebada neagra sa nu-l trezeasca,ii fura o camasa caci hainele ei fusesera devastate de dorintele carnale iar apoi se mai intoarse pentru o  ultima  data sa-l priveasca,fotografiindu-I chipul somnoros si satisfacut de prea mult `effort`xeroxandu-si o copie in memoria vizuala.Ar fi vrut sa-si ia ramas bun printr-un sarut pe obrazul nebarbierit,sau macar  printr-un gest tandru..un fel de rasplata pentru noaptea ce fusese, pentru ca bratele lui ii oferisera un refugiu in care sa se ascunda de sentimentele ce o faceau sa izbucneasca in lacrimi sau s-o aduca intr-o stare deplorabila, facand-o in cele din urma sa recurga la vreun gest necugetat.Simtea un regret in urma acestei despartiri a doi necunoscuti,se simtea datoarea fata de el si totodata multumita de suvenirul capatat din sifonierul lui.Acoperita de camasa aceea camuflata si prea mare pentru ea,isi lua ghiozdanul old-school si inchise usa pe silent.

Nu vru sa ia metroul si-si scoase ipodul, alimentandu-si timpanele cu muzica variata de la Debussy pana la Skrillex,frigul de afara o lovi in plina fata,dorindu-si sa ajunga cat mai repede acasa, sa-l ierte si sa se scufunde amandoi in asternuturi, incalzindu-I picioarele dezgolite si subtiri..vroia sa-si limpezeasca mintea,sa-si oxigeneze creierul si sa se simta ca intr-un film pus pe repeat, mergand catre nicaieri pe jumatate goala, avand la baza o pereche de ghete army, cu parul ravasit si varfuri green tropical biciuindu-i fata cu oase proeminente si gura in nuante de rosu sangeriu.

Scurta calatorie o facu sa- si aduca aminte de o zi importanta a vietii ei dintr-o poveste cu personaje deloc fictive, cu feti -frumosi si Ilene cosinzene  porno…

dar ea?ea cine era si ce rol juca?ea nu facea parte din poveste,ea isi scrisese propria carte alcatuita din capitole mai putin sau mai mult fericite. Nu le stiu pe toate,dar stiu sigur ca cea mai recenta poveste se incheia in tonurile noptii,in frigurile lui aprilie,degerand pe ici si colo,cand pe sus si cand pe jos,cand in pat si cand sub pat, tremurand parca de draci si nu de frig,razand mecanic la gesturile Lor tandre si lipsite de inhibitii, amuzata parca si…nu prea,da,da..asta e povestioara despre care va povesteam  mai devreme,dar chiar in patu meu si pe muzica mea,hai da-o ma-n…

Inchise ochii si se lasa ademenita de vraja vantului, vrand parca sa alunge acel vis urat din viata ei,dar cand ii deschise o lacrima aluneca la fel de timid pe chipul ei (vantul asta, bate-l vina) ca soarele ce se ivea printre cativa nori,facand-o sa realizeze ca mai exista cineva la fel de bun ca ea in jocul asta de-a v-ati ascunselea printre suflete sau in cazul de fata hai sa ne jucam printre…nori.

Isi simtea pantecul distorsionat ca-n prima zi cand IL vazuse, nu mai mancase de cateva zile,dar singurul lucru de care era flamanda era El.

Si da,il iertase,dar nu avea sa uite niciodata pentru ca totul se iarta, dar nimic nu se uita.

Cu mersul ei domol si leganat,Iris ajunse in cele din urma unde TREBUIA sa ajunga.Se pare ca usa de la intrare era deschisa iar la fel de deschise erau si picioarele Ei pe masa din bucatarie acompaniata de El in tonuri melodioase si nu prea…

Se pare ca Guess Who ma mintea frumos in timpan: `A doua oara n-o mai face, si-a bagat mintile in cap…`

El, Ea si restul lumii ~ part I ~

Suspendati intr-un etern de vise, plutind deasupra taramurilor curgatoare cu ape calme si

reci se amesteca in lumina lunii trasata in linii neuniforme pe venele lui imperfect de perfecte, dilatate de prea mult efort si lipite pe soldurile ei denivelate ca o curba adanca si periculoasa intr-o autostrada plina de fericiri si mirosuri de cafea.

Broboane de sudoare alunecau precum mintile incetosate de prea mult fum: greu, dar precis, exact de-a lungul sirei spinarii ca o cascada scheletica, prelungita de fiecare oscior din ea.Si-a infipt falangele dezgustatoare de lungi si subitiri in parul ud iar cu un gest tipic lui o insfaca feroce si timid de talia anorexica in timp ce buzele-i pline de adrenalina danseaza pe urechea legata cu un pierce in erectie.Astfel, asistand la un blowjob excitant al urechii  ei, trupul si-l extinde ca o felina ce e gata sa atace prada luandu-l prin surpindere si ajungand in mod categoric cu  coltii la incheietura mainii lui, ce sta parca sa explodeze sub panza de piele, sub uniforma invizibila a sangelui ce pulseaza nebun pe sub masca prost facuta.

Deodata o strapungere virila o simte in ea si o face sa tipe de placere, auzind asta, el o prinde intr-o mana, facandu-i pletele un manunchi de satisfactii in timp ce stanga e ocupata cu sanul alunecos si fraged de pantera.Micul cuib de amintiri in care se afla incepe  s-o ia razna cu miscari de dute-vino ca intr-o furtuna pe mare in care apa patrunde pana in cele mai adanci crapaturi, creand astfel extazul absolut si ajungand totodata la atingerea apogeului.

Cazand amandoi satuli si impliniti intr-un somn de-o viata, zorii zilei ii gadila genele in cateva limbi de ceasuri, surpzind-o goala langa barbatul acela hamesit, cu vene contractate si mult prea obosit ca sa ii simta plecarea usoara ca o adiere de mai cu miros de ei doi.Isi zdrobseste buzele sangeroase pe ale lui atat incat sa nu-l trezeasca din somnul adanc si se furiseaza usor pe usa din dos nu inainate de ai lasa numarul de telefon creionat cu dermatograful si impregnat in oglinda de la baie pe care scria cu litere vechi:

`Cauta-ma, daca ma mai vrei.`

Cum o mai duceti cu fericirea?

Nu stiu daca cineva a observat, dar inceputurile sunt cele mai grele. Si da, ma refer la primele cuvinte care trebuie sa le bati dar nu stii ce sa alegi cand se ingramadesc toate la coada...ooof macar daca si- ar urma si ele un curs al lor, niste reguli , ar fi mai simplu pentru noi, astia cu dramele si scrisu`

Ca tot venii vorba de drame, de ceva luni incoace am realizat ca cea mai mare drama a mea sunt chiar eu.

Ai auzit de teoria aia cu :ce bine ar fi fost daca ne-am fi ales noi parintii? Suna al dracului de bine si totodata cam tragic ,nu?!

Vreau sa spun ca ti-ai alege parintii daca ai avea posibilitatea,dar daca faptu-i deja consumat cum ai putea sa-i mai schimbi cu altii ?!

Atunci cand esti legat de ei si ei de tine...blood of my blood, you know…

Asta pana cand vine una si-si baga pizda in familia ta iar tu, tu cazi de prost si suporti consecintele, tu , inger complexat de sine si nepatat de vina...esti improscat cu noroi iar aripile-ti sunt taiate.

Si-atunci incepi sa inveti sa te tarasti pe coate , sa -ti zgarii sufletul cu sarma ghimpata frumos impodobita cu vorbe stricate, sa-ti tai atomii maxilarului in paralele dezaxate si sa-l arzi cu ele pana ce se unesc si fac dragoste pe muzica trista ,agatate de mandibula intr-un strop de dezamagire.

Apoi te redresezi si cauti sa intrii inapoi in cotidian si-atunci te prefaci ca viata-i frumoasa, ca trandafirii sunt rosii iar violetele albastre si razi politicos la glumele celorlalti in vreme ce acasa ...nimic nu mai este ca acasa pentru ca acasa e in familie, dar familia nu mai e acasa.

Si vezi cum totul se dezmembreaza langa tine,oameni si copii tristi, prea tineri, prea cruzi ca cineva sa muste din carnea lor frageda si nepacatuita.

Prea devreme pentru aste timpuri si totusi prea tarziu pentru noi

pentru ca voi, astia cu multa experienta de viata traiti asa cum vreti, iubiti asa cum simtiti si raniti fara sa stiti, voi astia cu motto-ul "eu te-am facut eu te omor" sunteti egoisti, inconstienti si incapabili de a va salva regretele, de a va intina constiinta cu cerneala greselilor voastre ,de a vedea amprentele imprimate ca un cip pe creiere fragede  si imposibile de radiat in vremea ce-o sa vina.

Iar noaptea cand frigul nu se indura de oasele tale reumatice si bolnavicioase ,tot ce iti doresti e o rasuflare calda in ceafa ,o buza pe gat si un abdomen cald care sa-ti lichefieze coloana vertebrala, o strangere parinteasca in jurul pantecelor si vise placute soptite sub ureche in tonuri armonioase si melodramatic.

Dar in spatele tau e inca frig iar pleopele se dau batute si cad din etern secerate de ploi si obosite de prea multe furtuni, fara ca cineva sa le mai spuna noapte buna

si atunci visele se transforma in cosmaruri iar dimineata,anchilozat si epuizat,te astepti la o zi cu soare, fara prea multi nori abatuti asupra inimilor voastre,

insa nimic din tot ce te astepti nu va fi asa pentru ca te-ai nascut sub o stea mai putin norocoasa,sa fii propria ta drama si sa-ti alegi gresit aproapele iubit:

celui care i-ai dat dragoste si-ai rupt din tine ca sa-l intregesti,sa-l faci din tot ce-a fost si nu era iar el,el sa te muste din mana cu care l-ai hranit,sa-ti sfasie dramul de speranta,sa-ti calce pe aripile abia crescute,sa-ti incatuseze visele si sa te lase goala dar plina de ura.

sangeranda,delirez pe-o unda de sunet,

astept cuminte un nou inceput

sa-mi lingi ranile, sa mi vindeci frustrarile.

Noapte buna!

                                             So...where should I go and what am i gonna do?

Eu nu mint niciodata,doar atunci cand e nevoie

Am purtat o inimă nocturnă din care iubeam

până când un vis îmi arăta sfârşitul

şi atunci plecam,

dar nu vroiam

si ramaneam

si peste zi cu aceeasi inima nocturna

ce se ardea cand mai zarea prin ea lumina

si astepta sa treaca o vesnicie pe pamant

ca sa si revada pentru o clipa ce nu vazuse de demult

si a vazut:

cutite si sageti de foc

prinse  pe toate-n suruburi la un loc

iar tu ,dragule, care citesti

sa nu cumva sa ma  bocesti

caci urmele de foc le-am bandajat

si n-au durut , le-am creionat

in vise pastelate, acoperite cu straturi parfumate

si inchegate in AND-ul inrosit de rana ce n-a  izbavit

a trece prin arterele vecine sa scape de inchisorile  straine.

O, dulce si firava alinare de cuvinte

esti ca un leac pentru-ale noastre inimi frante

sau cel putin un anestezic potrivit

caci anestezistul nu m-a mai primit

s-adorm cu el p-acelasi ritm de muzici imbinate

ce ma salvau de mintile incetosate

si uite-asa

 ma aducea

 in starea de neinteles

cu sentiment boem si foarte pe-nteles

imi ‘explica’ tot ce dorea

iar eu…

iar eu voi deveni muta si nu voi fi una  cu el

nici acum,nici mai tarziu,

ci poate cand inima nocturna va adormi adanc crescandu-i aripi ca de plumb 

si poate atunci te voi iubi caci deocamdata imi esti drag pentru ca nu sunt a ta iar tu nu esti al meu.

(demult, tare demult.)