Cum o mai duceti cu fericirea?

Nu stiu daca cineva a observat, dar inceputurile sunt cele mai grele. Si da, ma refer la primele cuvinte care trebuie sa le bati dar nu stii ce sa alegi cand se ingramadesc toate la coada...ooof macar daca si- ar urma si ele un curs al lor, niste reguli , ar fi mai simplu pentru noi, astia cu dramele si scrisu`

Ca tot venii vorba de drame, de ceva luni incoace am realizat ca cea mai mare drama a mea sunt chiar eu.

Ai auzit de teoria aia cu :ce bine ar fi fost daca ne-am fi ales noi parintii? Suna al dracului de bine si totodata cam tragic ,nu?!

Vreau sa spun ca ti-ai alege parintii daca ai avea posibilitatea,dar daca faptu-i deja consumat cum ai putea sa-i mai schimbi cu altii ?!

Atunci cand esti legat de ei si ei de tine...blood of my blood, you know…

Asta pana cand vine una si-si baga pizda in familia ta iar tu, tu cazi de prost si suporti consecintele, tu , inger complexat de sine si nepatat de vina...esti improscat cu noroi iar aripile-ti sunt taiate.

Si-atunci incepi sa inveti sa te tarasti pe coate , sa -ti zgarii sufletul cu sarma ghimpata frumos impodobita cu vorbe stricate, sa-ti tai atomii maxilarului in paralele dezaxate si sa-l arzi cu ele pana ce se unesc si fac dragoste pe muzica trista ,agatate de mandibula intr-un strop de dezamagire.

Apoi te redresezi si cauti sa intrii inapoi in cotidian si-atunci te prefaci ca viata-i frumoasa, ca trandafirii sunt rosii iar violetele albastre si razi politicos la glumele celorlalti in vreme ce acasa ...nimic nu mai este ca acasa pentru ca acasa e in familie, dar familia nu mai e acasa.

Si vezi cum totul se dezmembreaza langa tine,oameni si copii tristi, prea tineri, prea cruzi ca cineva sa muste din carnea lor frageda si nepacatuita.

Prea devreme pentru aste timpuri si totusi prea tarziu pentru noi

pentru ca voi, astia cu multa experienta de viata traiti asa cum vreti, iubiti asa cum simtiti si raniti fara sa stiti, voi astia cu motto-ul "eu te-am facut eu te omor" sunteti egoisti, inconstienti si incapabili de a va salva regretele, de a va intina constiinta cu cerneala greselilor voastre ,de a vedea amprentele imprimate ca un cip pe creiere fragede  si imposibile de radiat in vremea ce-o sa vina.

Iar noaptea cand frigul nu se indura de oasele tale reumatice si bolnavicioase ,tot ce iti doresti e o rasuflare calda in ceafa ,o buza pe gat si un abdomen cald care sa-ti lichefieze coloana vertebrala, o strangere parinteasca in jurul pantecelor si vise placute soptite sub ureche in tonuri armonioase si melodramatic.

Dar in spatele tau e inca frig iar pleopele se dau batute si cad din etern secerate de ploi si obosite de prea multe furtuni, fara ca cineva sa le mai spuna noapte buna

si atunci visele se transforma in cosmaruri iar dimineata,anchilozat si epuizat,te astepti la o zi cu soare, fara prea multi nori abatuti asupra inimilor voastre,

insa nimic din tot ce te astepti nu va fi asa pentru ca te-ai nascut sub o stea mai putin norocoasa,sa fii propria ta drama si sa-ti alegi gresit aproapele iubit:

celui care i-ai dat dragoste si-ai rupt din tine ca sa-l intregesti,sa-l faci din tot ce-a fost si nu era iar el,el sa te muste din mana cu care l-ai hranit,sa-ti sfasie dramul de speranta,sa-ti calce pe aripile abia crescute,sa-ti incatuseze visele si sa te lase goala dar plina de ura.

sangeranda,delirez pe-o unda de sunet,

astept cuminte un nou inceput

sa-mi lingi ranile, sa mi vindeci frustrarile.

Noapte buna!

                                             So...where should I go and what am i gonna do?

Eu nu mint niciodata,doar atunci cand e nevoie

Am purtat o inimă nocturnă din care iubeam

până când un vis îmi arăta sfârşitul

şi atunci plecam,

dar nu vroiam

si ramaneam

si peste zi cu aceeasi inima nocturna

ce se ardea cand mai zarea prin ea lumina

si astepta sa treaca o vesnicie pe pamant

ca sa si revada pentru o clipa ce nu vazuse de demult

si a vazut:

cutite si sageti de foc

prinse  pe toate-n suruburi la un loc

iar tu ,dragule, care citesti

sa nu cumva sa ma  bocesti

caci urmele de foc le-am bandajat

si n-au durut , le-am creionat

in vise pastelate, acoperite cu straturi parfumate

si inchegate in AND-ul inrosit de rana ce n-a  izbavit

a trece prin arterele vecine sa scape de inchisorile  straine.

O, dulce si firava alinare de cuvinte

esti ca un leac pentru-ale noastre inimi frante

sau cel putin un anestezic potrivit

caci anestezistul nu m-a mai primit

s-adorm cu el p-acelasi ritm de muzici imbinate

ce ma salvau de mintile incetosate

si uite-asa

 ma aducea

 in starea de neinteles

cu sentiment boem si foarte pe-nteles

imi ‘explica’ tot ce dorea

iar eu…

iar eu voi deveni muta si nu voi fi una  cu el

nici acum,nici mai tarziu,

ci poate cand inima nocturna va adormi adanc crescandu-i aripi ca de plumb 

si poate atunci te voi iubi caci deocamdata imi esti drag pentru ca nu sunt a ta iar tu nu esti al meu.

(demult, tare demult.)

Când subconştientul devine conştient

Plouase toata ziua si era frig. Il simteam in articulatii ,dar nu ma interesa ca doar deh …suntem tineri si nu ne pasa. Pe calul meu negru de ce sa-ti pese? Te duce ca prin vis in lumea de nicaieri .Densitatea adrenalinei ti se scurge prin ochi si vezi numai ce vrei tu sa vezi ,ca de simtit nu se prea poate vorbi,esti cam paralizat de actul in sine ,deci se doar prea poate simti pe pielea fiecaruia.

Cum spuneam, nu aveam nici cea mai fragila idee incotro m-as indrepta ,de un lucru eram sigura  sau cel putin pe aproape :oriunde,cat mai departe de cimitirul de amintiri.

As fi putut sa mai merg,dar nu , m-am intors (ti am zis ca nu eram pe deplin constienta de ceea ce fac).

Galopand prin frunze violate,micul meu monstru le facea sa para rupte parca dintr un film 3D. Venea iarna,as fi vrut sa m-arunc in bratele cuiva sa ma incalzesc ,dar nimeni nu ma astepta in bucatarie,fumand o tigara nervos sau macar suparat.

Si atunci ma apropii de scrumiera si tac, iau scrumul si-l arunc pe geam apoi meditez si ma prefac in ceva abstract cand dau cu ochii de o bucata de hartie pe care scria mare ~PLEC~.Banuiam unde se ascunde si am plecat dupa el infasurata in ceva sumar ,grabita parca sa nu-l pierd.Motorul patrula printre celelalte carapace iar in cateva secunde ma vad ajunsa la destinatie.

Evident,era acolo sus,facand avioane din hartie care decolau de pe bloc.Ma fascina intotdeauna cand il priveam asa, iar ploaia abia incepea.M-am repezit si l-am strans indulgent in brate.Fata ii radia de surprindere si fericire,eclipsand norii de deasupra crestetelor noastre.

Saliva,rasuflari,atingeri pe cerul electrizat si coapse,abdomen,gatlej pe smoala,inghetat.O mana-si plimba prin scalpu-mi ras iar celelalate falange imi ocroteau nurii alunecosi,reci si fragezi.Ne mixam prin furtuna si ne iubeam odata cu fulgerele si tunetele.Zeii ne erau martori la o cadere in etern.

Soarele curgea peste mine in cascade si m-am trezit.Patul era intact.Adormisesm si visasem pe jos imbratisata de-o sticla de vodka.

Our souls are changed, but the waves remain the same

Lui ii place la mare ca e curat tot timpul.Ea,ea isi spala sufletul de noroi cu fiecare val ce i se izbeste de piele.

El s-ar preface in valu' ce-o alina,I-ar alerga prin vene ca intr-un labirint.I-ar sopti la ureche asa cum raceala vantului ii bate ei  la ureche atunci  cand oamenii il agita..

Si tot cu vise,cu el in minte, ea simte si se fereste ca de-o furtuna ce risipeste nisipul.

Murdar de atatea cazaturi din zbor, cu sforile rupte, alearga la mare sa-l curete.

Cu sufletu-mbacsit de atatea sunete cauta marea sa o spele.

Poate ''doi'', poate un sarut, o imbratisare,poate o noapte peste mare.

Sub o luna ce le e martora ,arde toata noaptea in bratele lui urmarindu'i venele proeminente ca sforile de zmeu.Tremura.Cu nisipul fin prins de spatele lor,cu lumina lunii ce da soare in ochii ei,cerul -totuna cu marea , se invelesc cu el.

Cu ultima soapta ce-i rasuna in ureche ca un cantec cu un vers pus pe repeat,se ascunde in bratele lui de teama ca zorii sa nu-i  gaseasca vreodata.

Un satelit de ''doi'' vor fi...a, si..MAREA.