EL, Ea si restul lumii part. III

Trecura zile,saptamani,luni iar urmele de fier incins lasate pe inima lui Iris aproape ca nu se mai vedeau.Se vindecau,se vindecau incet,dar sigur in urma lor ramanand cicatricele,un fel de  amprenta lasata ca amintire de fiecare persoana importanta care s-a intersectat pana acum  cu viata Ei.Nu-l mai vazuse de cand isi luase toate hainele de la El,auzise de la niste prieteni comuni ca va pleca impreuna cu un nou “trofeu” undeva prin Franta,petrecandu-si acolo  vacanta de vara impreuna,dar sa nu ne pierdem in astfel de amanunte deloc aflate in sfera interesului Ei emotional.

Fata, in ai carei  ochi poti vedea cum cerul se sparge de valurile lagunei albastre, incerca sa se rupa de trecut,lasandu-si in urma podoaba capilara si inlocuind-o astfel cu o nota de rebeliune la care-i adauga un rosu aprins,indeajuns de aprins pentru o contopire decenta a buzelor Ei pline de carne a caror senzualitate nu-i poti rezista,transformandu-te intr-un canibal atroce.Un look barbatesc,dar atat de feminin pentru un corp atat de plapand,cu oase ce stau sa se franga sub masca de portelan inghetat ale carei trasaturi o  fac ireal de fragila,irevocabil de frumoasa.Preocupata in ultimul timp de facultate, lua toate examenele in schimbul multor nopti albe,cafea amara si stres din belsug.Niciodata nu a stiut ce are de gand cu viata Ei,incotro se-ndreapta si care vor fi planurile de viitor,insa stia ca trebuie sa fie fericita,iar U.N.A.T.C.-ul a fost indeajuns  pentru Ea astfel incat sa spuna Da: “Da,vreau sa te cunosc mai bine,sa devenim prieteni,sa schimbam impresii, cine stie… poate intr-o zi o sa vreau sa ma marit cu tine, sa facem dragoste pe textele  lui Shakespeare in templul marelui zeu,dragul meu Teatru.” obisnuia sa spuna mereu,jucandu-se in fata oglinzii,interpretandu-si dragostea pentru teatru.

Cum majoritatea prietenilor se imprastiasera in diferite colturi ale tarii,Iris se hotari ca este timpul reintorcerii fiicei ratacitoare,back to origins,Mama,I`m coming home sau cum vreti voi s-o spuneti.Asa ca lua primul tren catre provincie si pornii spre ceea ce multi o numesc: acasa.Chiar daca n-ar fi vrut sa recunoasca,gandul de a-i revedea pe-ai ei dupa o jumatate de an ii dadea un strop de elan si entuziasm.Vorbea cu ei rar si nu-i suna aproape deloc,dar nu pentru ca nu ii era dor de ei,ci pentru ca nu mai vroia sa se complice , sa se implice emotional,sa se consume cu treburi de oameni divor-casatoriti.O facuse destul cat locuia cu ei iar asta ii ocupa tot timpul,nu avusese o copilarie ca-n povesti,dar parintii tot parinti vor ramane,ramanand cam singurii care te vor astepta mereu acolo, oricat de mult ti-ar lua sa  realizezi asta.La inceput,cand plecase de langa ei,o contactau zilnic ,dar cu timpul si-au dat seama ca pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese ca practic, nu asta era ceea ce cauta draga lor copila,ramanand totusi constanti in asigurarea traiului material,lucru ce o satisfacea indeajuns pe Iris.

Avea un sentiment ciudat, de reintoarcere pe  acele plaiuri mioritice cu-o armata de ciobani vesnic prezenti,vesnic atenti sa-ti faca cu ochiul,eventual sa fluiere pe tarla,strigand in cel mai elegant mod posibil “donsoara,lu` baiatu` asta ii place de tine.” Totusi,cobori pe peron cu o atitudine pozitiva , ajungand repede la destinatie.Din pacate, atmosfera familiala era cam… familiara si nu atat de roz pe cat ar fi vrut sa fie,insa asta n-o facu sa nu fie primita cu bratele deschise de cei care i-au dat viata.Facura schimb reciproc de zambete false si merse sa se instaleze in fosta Ei camera, actuala fratelui sau care nu prea il interesa de existenta Ei.Se pare ca nu-si gasise momentul potrivit de-a face o surpriza,dar oare va exista vreodata acel moment? Singurul loc care-i aducea aminte de acasa era balconul din camera Ei in care obisnuia sa-si piarda gandurile in nopti semi-caniculare cu arome de tei ale caror brate ii dezmierdau parul balai sub influenta adierilor usoare,insa copilul de atunci nu mai era cel de acum iar odata cu timpul, anii isi facusera loc printre crapaturi,decolorand vopseaua leaganului de pe vremea copilariei.

Noaptea era inca tanara iar monotonia satisfacator de mare incat sa faca o plimbare intr-un parc pe atat de enorm, pe atat de solitar.Atat de solitar incat se gandii ca nu i-ar prinde rau o mica escapada in lacul imprevizbil de curat, oferindu-se lunii si pistruii ei in costumul Evei.Lumina noptii contopita cu silueta ei de Afrodita o faceau sa para rupta dintr-o sculptura de gheata,o sirena cu piele in loc de fildes si picioare in schimbul cozii.Cand gleznele subtiri atinsera firele de iarba,Iris vazu cum din departare se apropie o umbra masculina si cauta sa se imbrace cat mai repede.Pe masura ce se apropia de Ea,isi dadu seama a carei persoana apartine silueta din mijlocul noptii.

Se pare ca parcul nu fusese atat de solitar pe cat crezuse iar  luna nu fusese , nici ea, singurul spectator impietrit de spectacolul ce-l oferise frumusetea acestei fiinte pamantene scaldate in  ape marine.

Era  A. 

"There's a place i used to know...Sometimes i want to go back"