Era marti spre miercuri, traiam cu senzatia ca trebuie sa
scriu,sa scriu ce?
Poate sa ma dezbrac de sentimente,sa-mi rup cuvintele din
maxilar ca apoi sa–mi cos buzele intr-o pecetluire a enigmelor sacadate de mirosul portocalelor si vin fiert, inecat in scortisoara,sa-mi valorific talentul stacnat de boala asta care
tocmai au aniversat-o toti prostii(14th.feb).Bine ca am scapat de ea, imi maltrata inima
si-mi inlantuia orice forma de compozitie, ma transforma in ceva ce eu nu pot
sa fiu sau poate ca gresesc, ceva ce nu
vreau sa devin,deocamdata. Si e bine, e bine cand nu e cu tine si e doar
cu mine.Ne intelegem admirabil, eu cu ea si ea cu mine, ne chinuim si ne iubim
reciproc, fiecare in felul ei se destainuie in propria forma de
supravietuire,ea in mine, eu in ea…
Ne stim de atata timp,dar ne cunoastem atat de
putin,atat de putin si totusi atat de
profund.Imi place sa-I simt ritmul cardiac in crescendo,sa-mi tulbure visele cu Feti-Frumosi si Ilene-Cosinzene, greu de atins, dar usor de reprodus,sa-mi
traseze cu ale Ei batai neregulate traiectoriile reveriilor mele amplasate pe
culmile Everestului.Mi-e bine cand mi-e rau.Cand imi provoci contractii ventriculare premature(
Si asa, revenind mereu la vechile obiceiuri,ma redresez,prind gustul dramatizarii,fac pe victima,si-mi
traiesc propriile drame alaturi de buna mea prietena, Inima.Ne miscam pe
ritmuri uniforme si purcedem simultan intr-o noua era.Ne delectam si ne-amagim
cu vise,ma prind in mecanismul acestui templu sacru si-mi las gandurile sa
curga,omogenizand portretizari mintale.Nu exista discrepante,doar opinii
diferite incheiate in conflicte interioare nonverbale si atenuate de versuri in
surdina.
Acum mi-e cel mai rau
si cel mai bine,cand scriu despre tine caci fluturii mei zboara prin vene,si nu
prin stomac.
Hello? Hello?
suna frumos, dar putin taraganat in enuntare. :)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere