Nu stiu daca cineva a
observat, dar inceputurile sunt cele mai grele. Si da, ma refer la primele
cuvinte care trebuie sa le bati dar nu stii ce sa alegi cand se ingramadesc
toate la coada...ooof macar daca si- ar urma si ele un curs al lor, niste
reguli , ar fi mai simplu pentru noi, astia cu dramele si scrisu`
Ca tot venii vorba de
drame, de ceva luni incoace am realizat ca cea mai mare drama a mea sunt chiar
eu.
Ai auzit de teoria
aia cu :ce bine ar fi fost daca ne-am fi ales noi parintii? Suna al dracului de
bine si totodata cam tragic ,nu?!
Vreau sa spun ca ti-ai
alege parintii daca ai avea posibilitatea,dar daca faptu-i deja consumat cum ai
putea sa-i mai schimbi cu altii ?!
Atunci cand esti
legat de ei si ei de tine...blood of my blood, you know…
Asta pana cand vine
una si-si baga pizda in familia ta iar tu, tu cazi de prost si suporti
consecintele, tu , inger complexat de sine si nepatat de vina...esti improscat
cu noroi iar aripile-ti sunt taiate.
Si-atunci incepi sa
inveti sa te tarasti pe coate , sa -ti zgarii sufletul cu sarma ghimpata frumos
impodobita cu vorbe stricate, sa-ti tai atomii maxilarului in paralele dezaxate
si sa-l arzi cu ele pana ce se unesc si fac dragoste pe muzica trista ,agatate
de mandibula intr-un strop de dezamagire.
Apoi te redresezi si
cauti sa intrii inapoi in cotidian si-atunci te prefaci ca viata-i frumoasa, ca
trandafirii sunt rosii iar violetele albastre si razi politicos la glumele
celorlalti in vreme ce acasa ...nimic nu mai este ca acasa pentru ca acasa e in
familie, dar familia nu mai e acasa.
Si vezi cum totul se
dezmembreaza langa tine,oameni si copii tristi, prea tineri, prea cruzi ca
cineva sa muste din carnea lor frageda si nepacatuita.
Prea devreme pentru
aste timpuri si totusi prea tarziu pentru noi
pentru ca voi, astia
cu multa experienta de viata traiti asa cum vreti, iubiti asa cum simtiti si
raniti fara sa stiti, voi astia cu motto-ul "eu te-am facut eu te
omor" sunteti egoisti, inconstienti si incapabili de a va salva regretele,
de a va intina constiinta cu cerneala greselilor voastre ,de a vedea amprentele
imprimate ca un cip pe creiere fragede
si imposibile de radiat in vremea ce-o sa vina.
Iar noaptea cand
frigul nu se indura de oasele tale reumatice si bolnavicioase ,tot ce iti
doresti e o rasuflare calda in ceafa ,o buza pe gat si un abdomen cald care
sa-ti lichefieze coloana vertebrala, o strangere parinteasca in jurul
pantecelor si vise placute soptite sub ureche in tonuri armonioase si melodramatic.
Dar in spatele tau e
inca frig iar pleopele se dau batute si cad din etern secerate de ploi si
obosite de prea multe furtuni, fara ca cineva sa le mai spuna noapte buna
si atunci visele se
transforma in cosmaruri iar dimineata,anchilozat si epuizat,te astepti la o zi
cu soare, fara prea multi nori abatuti asupra inimilor voastre,
insa nimic din tot ce
te astepti nu va fi asa pentru ca te-ai nascut sub o stea mai putin
norocoasa,sa fii propria ta drama si sa-ti alegi gresit aproapele iubit:
celui care i-ai dat
dragoste si-ai rupt din tine ca sa-l intregesti,sa-l faci din tot ce-a fost si
nu era iar el,el sa te muste din mana cu care l-ai hranit,sa-ti sfasie dramul
de speranta,sa-ti calce pe aripile abia crescute,sa-ti incatuseze visele si sa
te lase goala dar plina de ura.
sangeranda,delirez
pe-o unda de sunet,
astept cuminte un nou
inceput
sa-mi lingi ranile,
sa mi vindeci frustrarile.
Noapte buna!
So...where should I go and what am i gonna do?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu